PLĂTITOR sau NEPLĂTITOR DE TVA?

Ce este T.V.A.-ul și cum a apărut?

Acronimul TVA vine de la Taxa pe Valoare Adăugată și este, de fapt, un impozit pe consum, suportat de către consumatorul final al unui bun sau serviciu. Această taxă are caracter general, este datorată statului, percepută prin cote de impozitare și diferă de la o țară la alta.

TVA-ul a fost introdus pentru prima oară pe 10 aprilie 1954, în Franța și era destinat marilor companii. Abia începând cu data de 6 ianuarie 1966, la propunerea ministrului de finanțe, Valery Giscard d’Estaing, Taxa pe Valoare Adăugată a început să se aplice și în comerțul cu amănuntul.

Comunitatea Economică Europeană a introdus TVA-ul abia în anul 1970, cu scopul de a înlocui taxele de producție și consum.

TVA-ul în România

În România, TVA-ul a fost reglementat prin Ordonanța numărul 3/1992, aprobat prin legea numărul 130/1992 și pus în aplicare începând cu data de 1 iulie 1993, în timpul guvernului Văcăroiu, pentru a înlocui impozitul pe circulația mărfurilor.

În anul 2015, cota TVA-ului în România pentru majoritatea bunurilor și serviciilor era de 24%, una dintre cele mai mari din lume. Situația s-a ameliorat începând cu 1 ianuarie 2016, când cota general a scăzut la 20% și cu 1 ianuarie 2017, când Taxa pe Valoare Adăugată a scăzut la 19%.

Din 2017 sunt în vigoare 3 cote de TVA:

*cota standard: 19%

**cota redusă: 9% și 5%

Cota standard de TVA rămâne, și în acest an, la 19%, așa cum este de la 1 ianuarie 2017. Asta înseamnă că pe tot parcursul lui 2018 cota generală de 19% se va aplica tuturor operaţiunilor de livrări de bunuri și prestări de servicii, cu excepția operațiunilor scutite de taxă și a operațiunilor pentru care sunt valabile cotele reduse.

În același timp însă, există și cote reduse de TVA, iar Codul fiscal stabilește că o cotă redusă de 9% se aplică și în acest an asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri:

*livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, definite prin normele metodologice conform legislaţiei specifice, cu excepţia protezelor dentare scutite de taxă;

*livrarea de produse ortopedice;

*livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;

*cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

*livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepţia băuturilor alcoolice, destinate consumului uman şi animal, animale şi păsări vii din specii domestice, seminţe, plante şi ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse utilizate pentru a completa sau înlocui alimentele; prin normele metodologice se stabilesc codurile NC corespunzătoare acestor bunuri;

*serviciile de restaurant şi de catering, cu excepţia băuturilor alcoolice, altele decât berea care se încadrează la codul NC 22 03 00 10 (berea la draft);

*livrarea apei potabile şi a apei pentru irigaţii în agricultură;

*livrarea de îngrăşăminte şi de pesticide utilizate în agricultură, seminţe şi alte produse agricole destinate însămânţării sau plantării, precum şi prestările de servicii de tipul celor specifice utilizate în sectorul agricol, prevăzute prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

Cât despre cota micșorată de 5%, aceasta se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele livrări de bunuri și prestări de servicii:

*manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv sau în principal publicităţii;

*serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii şi evenimente culturale, evenimente sportive, cinematografe, altele decât cele scutite;

*livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite; prin locuinţă livrată ca parte a politicii sociale se înţelege:

*livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept cămine de bătrâni şi de pensionari;

*livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept case de copii şi centre de recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap;

*livrarea de locuinţe care au o suprafaţă utilă de maximum 120 m2, exclusiv anexele gospodăreşti, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depăşeşte suma de 450.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziţionate de orice persoană necăsătorită sau familie;

*livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, către primării în vederea atribuirii de către acestea cu chirie subvenţionată unor persoane sau familii a căror situaţie economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei.

Conform normelor în vigoare, cota de TVA aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator pentru TVA. Ce regulă, faptul generator intervine la data livrării produselor sau prestării serviciilor.

Revenind la întrebarea din titlul postării

O societate, la înființare, este neplătitoare de TVA, beneficiind de regimul special de scutire pentru întreprinderile mici prevăzut la art. 310 din Codul Fiscal, care spune că o persoană impozabilă a cărei cifră de afaceri anuală este inferioară plafonului de 300.000 lei poate aplica scutirea de taxă.

Este important de precizat faptul că plafonul de 300.000 lei nu se aplică proporțional cu lunile în care entitatea a funcționat efectiv.

De exemplu, o societate înființată în ianuarie va aplica același plafon cu o societate înființată în decembrie și anume, tot suma de 300.000 lei.

Persoana impozabilă care îndeplinește condițiile de mai sus  pentru aplicarea regimului special de scutire poate opta oricând pentru aplicarea regimului normal de taxă.

Atenție! în urma publicării Legii nr. 72/2018 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 25/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ce a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 260 din 23 martie 2018 și care a intrat în vigoare pe data de 27 martie 2018, lege ce prevede noi reglementări în materie de înregistrare în scopuri de TVA, printre care modificarea plafonului de înregistrare în scopuri de TVA de la 220.000 la 300.000 lei, următoarele reguli tranzitorii sunt aplicabile:

– o societate care a fost înființată înainte de 31 decembrie 2017 va trebui să se înregistreze în scopuri de TVA dacă depășește plafonul de 220.000 lei în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 și 1 aprilie 2018 (perioada de referință). în cazul în care plafonul de 220.000 lei nu este depășit pe durata acestei perioade de referință, atunci societatea respectivă va trebui să se înregistreze în scopuri de TVA dacă va depăși pragul de 300.000 lei până pe data de 31 decembrie 2018. Regula de mai sus se aplică și în cazul societăților înființate în perioada de referință.

– o societate înființată după data de 1 aprilie 2018 va fi obligată să se înregistreze în scopuri de TVA dacă va depăși plafonul de 300.000 lei de la data înființării și până pe 31 decembrie 2018. 

În momentul depășirii pragului de venituri de 300.000 lei într-un an fiscal, societatea are obligația să se înregistreze ca plătitor de TVA în termen de zece zile de la sfârșitul lunii în care a atins sau a depăsit acest plafon. Înregistrarea se face prin depunerea declarației 010. De exemplu, dacă am depășit plafonul pe 11 noiembrie, până pe 10 decembrie trebuie să depun declarația 010 împreună cu balanța din care să reiasă depășirea plafonului și data când acest lucru s-a întâmplat.

Dosarul de înregistrare mai trebuie să conțina și: documentele de identitate ale administratorilor și asociatilor, copie după certificatul de înregistrare la ONRC, declarație pe propria răspundere din care să rezulte dacă societatea desfășoara sau nu activități economice la sediul social, la sediile secundare sau în afara acestora, o copie după contractul de prestări servicii contabile (prima și ultima pagina), iar dacă documentele sunt depuse prin împuternicit, o împuternicire și o copie după buletinul împuternicitului.

Nedepunerea în termen a formularului 010 se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru societățile din categoria contribuabililor mijlocii și mari și cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei, pentru celelalte firme și persoanele fizice.

Dacă persoana care depășește plafonul nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente procedează după cum urmează:

a) stabilesc obligații privind taxa de plată, constând în diferența dintre taxa pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze și taxa pe care ar fi avut dreptul să o deducă, de la data la care ar fi fost înregistrată în scopuri de TVA dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege, dacă taxa colectată este mai mare decât taxa deductibilă, precum și accesoriile aferente sau după caz;

b) determină suma negativă a taxei, respectiv diferența dintre taxa pe care ar fi avut dreptul să o deducă, de la data la care persoana impozabilă respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de TVA dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege, și taxa pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrată în scopuri TVA , dacă taxa deductibilă este mai mare decât taxa colectată.

Înregistrarea în scopuri de TVA se va efectua cu prima zi a lunii următoare celei în care persoana impozabilă solicită înregistrarea.

De exemplu, dacă depășirea de plafon a fost realizată în 11 noiembrie 2017, entitatea depune 010 până în 10 decembrie 2017 iar înregistrarea în scop de TVA se face începând cu 1 ianuarie 2018.

Până la data emiterii CIF-ului, care va avea înscris pe el data la care deveniți plătitor de TVA, toate facturile se vor emite fără TVA, chiar dacă plafonul de 300.000 lei/an a fost depășit.

Începând cu data la care firma s-a înregistrat ca plătitoare de TVA (data înscrisă pe CIF), are obligația să emită toate facturile cu TVA. Astfel va începe să colecteze TVA-ul din facturile emise și va deduce TVA-ul din facturile primite de la furnizori. Aceste operații vor fi evidențiate în jurnalele de cumpărări și vânzări.

Începând cu luna în care devine plătitoare de TVA, firma are obligația să depună și următoarele declarații:

*300 Decont de taxă pe valoarea adaugată

*394 Declarație informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național

*390 Declaraţia recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare (se depune doar pentru lunile în care există tranzacții intracomunitare).