Despre ... SOCIETĂȚILE COMERCIALE

Societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitatea juridică, în care asociații se înțeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerț, în scopul realizării şi împărțirii beneficiilor rezultate.

Contractul de societate are următoarele elemente esențiale care îl deosebesc de alte contracte :

§ fiecare asociat se obligă să pună în comun o valoare patrimonială (aport);

§ asociaţii se obligă să desfăşoare împreună o activitate care constituie obiectul societăţii;

§ toţi asociaţii participă la realizarea şi împărţirea beneficiilor.

Din definiţia dată rezultă caracterele juridice ale contractului de societate:

§ contractul este plurilateral, în sensul că la încheierea sa participă două sau mai multe persoane, fiecare asumându-și anumite obligații;

§ contractul este cu titlu oneros; fiecare asociat urmărește realizarea unui folos patrimonial, adică obținerea de beneficii;

§ contractul este comutativ; întinderea obligațiilor fiecărui asociat este cunoscută în momentul încheierii contractului;

§ contractul este consensual, ceea ce înseamnă că se încheie prin simplul acord de voință al părților; forma scrisă este cerută ”ad probationem„.

Formele societății comerciale: Potrivit art. 2 din Legea nr. 31/1990, societatea comercială îmbracă una din următoarele forme juridice:

a. societatea în nume colectiv este aceea societate ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor;

b. societatea în comandită simplă este societatea ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi; asociații comanditari răspund numai până la concurenta aportului lor;

c. societatea pe acţiuni este societatea al cărei capital social este împărțit în acțiuni iar obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; acționarii răspund numai în limita aportului lor;

d. societatea în comandită pe acţiuni este societatea al cărei capital social este împărțit în acţiuni, iar obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaților comanditați; asociaţii comanditați răspund numai până la concurenta aportului lor;

e. societatea cu răspundere limitată este acea formă de societate comercială ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social iar asociații sunt obligați numai în limita capitalului social subscris.

Capitalul social al societății cu răspundere limitată va fi fixat de către asociatul unic sau de către asociați în funcție de nevoile societății, cu respectarea plafonului minim stabilit de lege în valoare de 200 lei. Respectivul capital social se poate retrage din contul de capital social, după înființarea firmei. Contul de capital social nu este contul care urmează să fie folosit de către firmă în activitatea curentă, urmând ca după ridicarea documentelor de înființare de la ONRC, administratorul firmei, să deschidă un cont curent pentru viitoarele tranzacții bancare.

Societatea cu răspundere limitată se poate constitui prin:

o aportul unui singur asociat, care este deținătorul tuturor părților sociale; asociatul unic poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică.

o asocierea a doi sau a mai multor asociați pentru a desfășura o activitate comercială, în vederea împărțirii profitului și care răspund pentru obligațiile sociale în limita aportului lor.

Aporturile asociaților

Sub aspect juridic, prin aport se înțelege obligația pe care şi-o asumă fiecare asociat de a aduce în societate un anumit bun, o valoare patrimonială. În limita aportului, asociatul devine debitor al societății cu toate consecințele care decurg din această calitate.

Obiectul aportului îl poate constitui:

§ aportul în numerar; are ca obiect o sumă de bani pe care asociatul se obligă să o transmită societății;

§ aportul în natură; are ca obiect anumite bunuri, care pot fi bunuri mobile (clădiri, instalații), bunuri mobile corporale (materiale, mărfuri) sau incorporale (creanțe, fond de comerț);

§ aportul în industrie, care constă în muncă sau activitatea pe care asociatul promite să o efectueze în societate, având în vedere competența şi calificarea sa.

Capitalul social şi patrimoniul societăţii

Prin capitalul social (nominal) al unei societăți comerciale se înțelege expresia valorică a totalității aporturilor asociaților care participă la constituirea societății.

Capitalul social are o dublă semnificaţie: contabilă şi juridică. El constituie gajul general al creditorilor societăţii. De aceea, este fix pe toată durata societăţii.

Capitalul subscris reprezintă valoarea totală a aporturilor pentru care asociații s-au obligat să contribuie la constituirea societății. Capitalul subscris coincide cu capitalul social.

Capitalul vărsat este valoarea totală a aporturilor efectuate şi care au intrat în patrimoniul societăţii.

Capitalul social al societăţii este divizat în anumite fracţiuni, denumite diferit după forma juridică a societăţii : părţi de interes, părţi sociale, acţiuni.

Patrimoniul societăţii, în lumina dreptului civil, îl constituie totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică aparţinând societăţii.

Între capitalul social şi patrimoniul societăţii există anumite deosebiri. Astfel, în timp ce capitalul social este expresia valorică a aportului asociaţilor, patrimoniul societăţii este o universalitate juridică, în care sunt cuprinse toate drepturile şi obligaţiile, precum şi bunurile societăţii.

”Affectio societatis„ presupune intenţia de colaborare voluntară a asociaţilor, de a lucra în comun, suportând toate riscurile activităţii comerciale. Participarea la activitatea societăţii trebuie să fie efectivă şi interesată. Această participare este diferită, în funcţie de forma juridică a societăţii.

Realizarea şi împărţirea beneficiilor

Scopul societăţii este acela de a realiza beneficii din activitatea comercială desfăşurată şi de a le împărţi între asociaţi sub forma de dividende. Acest scop constituie criteriul de distincţie între societatea comercială şi asociaţie.

În general, prin beneficiu se înţelege un câştig evaluabil în bani. Realizarea sau nerealizarea de beneficii poate fi stabilită numai la sfârşitul exerciţiului financiar, prin întocmirea bilanţului şi a contului de profit şi pierderi.

Pentru a putea fi repartizate, beneficiile trebuie să fie reale (art.37 din Legea nr.31/1990). Aceasta înseamnă că trebuie să se fi înregistrat un excedent, adică o sumă de bani care să fie mai mare decât capitalul social, deoarece nu pot fi distribuite beneficii din capitalul social.

Totodată, beneficiile trebuie să fie utile, adică să reprezinte beneficiile rămase după întregirea capitalului social, când acesta s-a micșorat în cursul exercițiului financiar.

Criterii de împărţire a beneficiilor: Potrivit legii, în contractul de societate trebuie să se prevadă „partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi” (art. 3) sau „modul de distribuire a beneficiilor” (art. 8).

Toţi asociaţii trebuie să primească beneficii şi să participe la suportarea pierderilor. Cum este şi firesc, criteriul care este avut în vedere este contribuţia asociaţilor la formarea capitalului social al societăţii.

Formulare înregistrare firme

§ Cerere verificare disponibilitate şi /sau rezervare firmă persoane juridice

§ Cerere verificare disponibilitate şi /sau rezervare emblemă persoane juridice

§ Cerere de înregistrare - persoane juridice (calcul în RON)

§ ATENŢIE! Pentru ca funcția de calcul a formularului să fie activată, este necesar în mod obligatoriu selectarea casetei "înregistrare în registrul comerțului"

§ Anexa nr. 1 - înregistrare fiscală

§ Anexa nr. 2 - investiție străină

§ Cerere înregistrare la ANAF

§ Declarație pe propria răspundere dată în temeiul prevederilor art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 359/2004 cu modificările și completările ulterioare (situaţia în care nu se desfăşoară activităţile din actul constitutiv)

§ Declarație pe propria răspundere dată în temeiul prevederilor art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 359/2004 cu modificările și completările ulterioare (situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare)

§ Declarație pe propria răspundere dată în temeiul prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 359/2004 cu modificările și completările ulterioare privind modificarea declarației (situaţia în care sunt modificări faţă de declaraţia tip anterioară)

§ Specimen de semnături

§ Aviz / Accept asociație de proprietari / locatari (L. 230/2007)

§ Anexa la documentele care se publică în Monitorul Oficial al României (numărarea caracterelor)

§ Declarație pe propria răspundere din care să rezulte că, anterior datei înmatriculării societății în registrul comerțului nu / a mai deținut şi nu / deține calitatea de acționar sau asociat al unei întreprinderi constituite în spațiul economic european

§ ATENŢIE! O persoană poate avea calitatea de asociat unic într-o singură societate comercială!

Alte resurse utile pentru înființarea unei firme: